Climă și competitivitate: Pot IMM-urile să navigheze în EUDR și să-și mențină poziția de lider în agro-export?

Climă și competitivitate: Pot IMM-urile să navigheze în EUDR și să-și mențină poziția de lider în domeniul agro-exporturilor?

Noua eră a comerțului determinat de climă Peisajul comercial global trece printr-o transformare fundamentală în care considerațiile climatice nu mai sunt opționale - ele au devenit factori competitivi esențiali. Începând cu 30 decembrie 2024, companiile mari și mijlocii care exportă produse agroindustriale către Uniunea Europeană s-au confruntat cu o nouă realitate: respectarea Regulamentului UE privind defrișările (EUDR), care interzice intrarea produselor legate de defrișări. Începând din iunie 2025, această cerință se extinde la întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), marcând un moment crucial în care agenda climatică se materializează ca un element concret al competitivității industriale, mai degrabă decât o simplă considerație de mediu. Înțelegerea EUDR: Un răspuns global la pierderea pădurilor. EUDR apare dintr-un context global critic care necesită acțiuni urgente. Conform FAO, peste 420 de milioane de hectare de păduri au dispărut la nivel mondial între 1990 și 2020 - o suprafață mai mare decât întreaga Uniune Europeană. Extinderea agriculturii a fost principalul motor al acestor defrișări, cu impacturi profunde asupra biodiversității, mijloacelor de trai rurale și stabilității climatice. Fiind unul dintre cei mai mari consumatori de produse agricole și forestiere din lume, UE și-a asumat responsabilitatea de a-și limita amprenta ecologică externă prin intermediul acestui regulament inovator, care constituie un pilon central al angajamentului Pactului verde european față de neutralitatea climatică până în 2050. EUDR se aplică la șapte mărfuri critice și derivate ale acestora: ulei de palmier, cacao, cafea, soia, cherestea, carnea de vită și cauciucul. Aceasta cuprinde totul, de la ciocolată și piele până la mobilă și produse din hârtie. Pentru a avea acces pe piețele UE, companiile trebuie să demonstreze respectarea a trei cerințe fundamentale: Producție fără defrișări: Produsele nu pot proveni de pe terenuri defrișate după 31 decembrie 2020, existând protecții specifice împotriva degradării pădurilor pentru produsele din lemn. Conformitate legală și trasabilitate geografică: Companiile trebuie să verifice dacă producția respectă toate legile relevante din țara de origine, inclusiv dreptul de proprietate funciară, drepturile muncii și reglementările de mediu. Este esențial să furnizeze coordonatele geografice precise ale locurilor de producție. Due Diligence cuprinzătoare: Organizațiile trebuie să implementeze sisteme robuste pentru a evalua și atenua riscurile în întregul lanț de aprovizionare, cu cerințe de documentație menținute timp de cel puțin cinci ani. Provocarea și realitatea implementării în America Latină Pentru America Latină și Caraibe (ALC), mizele sunt substanțiale. În 2022, regiunea a exportat peste 157 de miliarde de dolari către UE, aproximativ 53 de miliarde de dolari provenind din sectorul agroalimentar. Peste 60% din aceste agro-exporturi – cel puțin 32 de miliarde de dolari – intră sub incidența regulamentului EUDR, ceea ce înseamnă că majoritatea comerțului agricol al regiunii cu Europa trebuie acum să îndeplinească aceste noi standarde. Provocarea variază semnificativ în funcție de produs și țară. Exporturile de cafea din Columbia, Brazilia, Honduras și Peru au generat vânzări de 7 miliarde de dolari, de la boabe verzi la produse gourmet. Cacaoa din Columbia, Ecuador, Peru și Republica Dominicană a ajuns la 2.6 miliarde de dolari în boabe, unt, pastă și produse finite. Brazilia și Mexicul au condus exporturile de lemn, cu scânduri, mobilă, hârtie și produse din carton în valoare de 4 miliarde de dolari. După o amânare de 12 luni acordată la sfârșitul anului 2024, EUDR se aplică acum de la 30 decembrie 2025 pentru companiile mari și de la 30 iunie 2026 pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici. Această ajustare oferă timp suplimentar crucial pentru pregătire, dar fereastra de acțiune se restrânge rapid. În ciuda acestei prelungiri, din partea UE rămân provocări semnificative în ceea ce privește implementarea, inclusiv absența unui sistem digital unificat pentru declarațiile de due diligence și clasificările riscului de țară cu întârziere. De asemenea, UE trebuie să recunoască mai bine certificările și platformele existente în țările producătoare pentru a evita duplicarea proceselor birocratice și creșterea costurilor tranzacțiilor. Răspuns strategic: De la conformitate la avantaj competitiv Pentru ca firmele să își mențină poziția competitivă, este esențială acțiunea imediată pe mai multe fronturi. Cartografierea lanțului de aprovizionare trebuie să identifice toate produsele din domeniul de aplicare al EUDR și să le urmărească până la originile lor geografice, inclusiv coordonatele precise ale locurilor de producție. Verificarea legală asigură respectarea completă a legilor locale care reglementează proprietatea funciară, managementul de mediu și standardele de muncă în toate țările de origine. Integrarea tehnologiei prin intermediul sistemelor de trasabilitate georeferențiate oferă documentația detaliată necesară pentru procesele de due diligence, în timp ce abordările sistematice de evaluare a riscurilor evaluează și atenuează riscurile de defrișări și ilegalitate pe întregul lanț de aprovizionare. Parteneriatele strategice cu organizații tehnice, organisme de certificare și furnizori de tehnologie ajută la construirea unor sisteme de conformitate robuste. Deși certificări precum FSC, Rainforest Alliance și UTZ pot sprijini eforturile de conformitate, acestea nu înlocuiesc sistemul obligatoriu de due diligence impus de EUDR. Companiile trebuie să construiască sisteme cuprinzătoare care pot încorpora aceste certificări ca dovezi justificative. Companiile inteligente recunosc că conformitatea cu EUDR reprezintă mai mult decât o obligație de reglementare - este o cale către un avantaj competitiv durabil. Această transformare a fost inevitabilă, determinată nu doar de angajamentele UE asumate în cadrul Acordului de la Paris din 2015 de combatere a schimbărilor climatice, ci și de cerințele tot mai mari ale consumatorilor pentru o aprovizionare responsabilă. Indiferent de perspectiva de reglementare, producția fără defrișări a fost mult timp o sarcină nerezolvată pentru lanțurile de aprovizionare globale. Pe măsură ce piețele globale apreciază din ce în ce mai mult responsabilitatea socială și de mediu, cei care investesc în sisteme robuste se vor diferenția de concurenți, accesând în același timp segmente de piață premium. Această transformare susține, de asemenea, obiective de dezvoltare mai ample, inclusiv formalizarea sistemelor agricole, îmbunătățirea infrastructurii de trasabilitate și o gestionare sporită a mediului, care aduce beneficii comunităților locale și ecosistemelor. Succesul necesită acțiuni coordonate dincolo de eforturile individuale ale companiilor. Guvernele din țările producătoare trebuie să consolideze cadrele juridice și mecanismele de aplicare a legii, în timp ce UE trebuie să asigure o implementare echitabilă și practică, care să recunoască realitățile regionale și capacitățile existente. Cele mai promițătoare rezultate vor apărea din parteneriatele dintre țările producătoare și UE, care se bazează pe punctele forte existente, în loc să impună sisteme complet noi, creând căi de conformitate care sunt atât riguroase, cât și realizabile. O oportunitate de a accelera transformarea durabilă Deși EUDR prezintă o provocare semnificativă, acesta oferă și o oportunitate de a accelera formalizarea, sustenabilitatea și trasabilitatea sistemelor de producție. Cei care se pregătesc din timp nu numai că vor evita riscurile comerciale, dar vor obține și un avantaj competitiv pe o piață care valorizează din ce în ce mai mult responsabilitatea față de mediu și cea socială. AtGreen Initiative

Climă și competitivitate: Pot IMM-urile să navigheze în EUDR și să-și mențină poziția de lider în domeniul agro-exporturilor? Citește mai mult »